Joi vom afla primul adversar pe drumul spre Cupa Mondială
Barajul este o ciocnire neelastică: corpurile care se ciocnesc își schimbă forma după impact. Italia a gustat din efectele sale distructive, mai întâi în 2017 și apoi în 2022, ratând de două ori la rând calificarea la Cupa Mondială. Acum însă nu mai are rost să ne gândim la greșelile din trecut, la fel cum este anacronic să reflectăm asupra unui regulament FIFA care a privat fotbalul european de rolul său central tradițional. Contează doar să atingem obiectivul în cele două meciuri care se vor disputa pe 26 și, sperăm, pe 31 martie.
Vom afla traseul joi, la tragerea la sorți de la Zurich, știind că vom juca semifinala acasă. Peste trei zile vor fi dezvăluite și potențialele adversare din eventuala finală, care se va disputa întotdeauna într-un singur meci, cu avantajul terenului decis prin tragere la sorți. Acum trei ani am dat peste Macedonia de Nord, cu perspectiva îngrijorătoare de a ne juca calificarea la Qatar pe terenul Portugaliei. Mancini nici măcar nu a ajuns în ultima etapă. De data aceasta, mentalitatea trebuie să fie diferită, așa cum reamintește Gattuso: trebuie să ne concentrăm pe un eveniment pe rând, fără a ne proiecta ambițiile dincolo de realitate.
Spauracchio— Fiind cap de serie în funcție de clasament, Italia va întâlni în semifinală una dintre echipele din categoria a patra. Problema este însă că aici se regăsesc naționalele eliminate în calificări care au obținut cele mai bune rezultate în Liga Națiunilor. Dintre acestea, cea mai periculoasă este Suedia, care și-a încredințat renașterea englezului Graham Potter și care a acumulat 1 punct în propria grupă. Cum este posibil? Presa vorbește despre unele disensiuni interne, care au dus la demiterea fostului jucător al Milanului, Tomasson, dar echipa a fost penalizată de problemele fizice ale celor doi jucători-cheie: atacanții Gyokeres și Isak s-au transferat în vară la Arsenal și, respectiv, la Liverpool, pentru o sumă totală de peste 200 de milioane de euro, dar nu au putut aduce o contribuție semnificativă. Gyokeres a jucat patru meciuri, iar Isak a fost titular doar o singură dată. În martie, însă, este de așteptat ca amândoi să fie în formă bună: imaginați-vă dacă Italia ar fi jucat împotriva Norvegiei fără Haaland și Sorloth…
Celelalte— Pe scurt, mai bine să evităm Suedia, și nu doar din cauza precedentului înfricoșător din 2017. Ar fi mult mai confortabil o revanșă cu Macedonia, dacă ar fi cazul, cu condiția ca aceasta să fie învinsă în… barajul pentru baraj împotriva Țării Galilor. În caz contrar, printre cele patru posibile adversare ar intra britanicii, care oricum nu par de neînvins. Și apropo de Regatul Unit: o altă ipoteză de semifinală este Italia-Irlanda de Nord, care evocă alte amintiri jenante, chiar dacă îndepărtate în timp, și anume eliminarea de la Cupa Mondială din 1958. Este cea mai mică din lot. Chiar mai slabă decât România, ultima opțiune, repescată ca și Suedia din Liga Națiunilor. Poate fi învinsă, în ciuda alchimiei bătrânului șmecher Lucescu, pentru că nu mai este echipa lui Hagi. Ba da, a fiului său Ianis, care i-a moștenit tricoul cu numărul 10: cu tot respectul, nu este același lucru.