Fostul atacant al „nerazzurri” analizează situația echipei din California: „Il Toro este o binecuvântare, niciodată o problemă. Și lăsați-l pe Pio Esposito să greșească”

De acolo, din California, așezat liniștit la masa unei cafenele (strict italiene), în timp ce temperatura este de 24°, Jurgen Klinsmann pare foarte departe de vântul înghețat din Madrid care a lovit Interul său miercuri seara. Fostul star german al nerazzurri a făcut însă imediat, la telefon, previziunile sale optimiste: „Soarele va străluci foarte curând și asupra echipei lui Cristian Chivu, de la antrenor până la căpitanul care nu se pune la îndoială”.

De acord, Klinsmann, dar pe teren se întâmplă mereu aceeași poveste: Inter joacă bine, dar…

„Am urmărit derby-ul în întregime, iar meciul de la Madrid l-am văzut mai târziu, pentru că comentam pe ESPN meciurile Arsenal-Bayern și PSG-Tottenham. Mi se pare că, lăsând la o parte rezultatele, echipa există, în toate privințele. Că are idei clare despre cum vrea să atace cu mulți jucători. Meciul împotriva lui Atlético nu a fost cu mult diferit de cel cu Milan: Inter joacă aproape întotdeauna mai bine decât adversarul, creează ocazii, le irosește, dar primește gol la prima contraatac sau, și mai rău, din faze fixe”.

Dar poate fi oare doar o coincidență?

„Suntem mereu acolo, totul se reduce la o chestiune de mentalitate și acum este momentul să reacționăm. Nu este o problemă legată de calitatea jucătorilor, antrenament sau tactică: eu reduc totul la mici detalii mentale. În anumite momente, mai ales la fazele fixe, trebuie să fii destul de agresiv și concentrat: dacă te distragi tocmai când totul merge bine, pierzi meciuri ca cel de la Metropolitano”.

Fostul său coechipier, Aldo Serena, comentând golul primit de la Atletico în prelungiri, a spus că atacanții ca voi s-ar fi distrat de minune cu apărarea în zonă a lui Chivu.

„Aldo are dreptate, apărarea zonală «îl invită» oarecum pe atacant, care vine din spate și surprinde adversarul, dar aceasta nu poate fi singura explicație pentru gol. Și aici problema ține mai mult de mentalitate decât de sistem: dacă apari în zonă, dar fundașii tăi se mișcă, anticipează, atacă mingea, urmăresc adversarul din spațiul lor, poți totuși să faci o treabă excelentă și să nu riști”.

Modul de joc s-a schimbat, totuși, în mod decisiv: îți place?

„Văd o echipă mult mai agresivă, proactivă, într-un cuvânt… modernă. Mai ales cu acest pressing, trebuie să fii rapid în a citi mai întâi situațiile individuale dacă nu vrei să acorzi ocazii. Este adevărat că astfel poți risca, așa cum se întâmplă acum, dar Inter se află într-un proces de transformare: antrenorul le insuflă jucătorilor convingerea că pot controla meciurile jucând astfel. Echilibrul îl găsești cu timpul, nu în câteva luni, când vei găsi modalitatea de a te acoperi rapid în cazul pierderii mingii”.

Cum evaluezi, totuși, aceste luni sub conducerea lui Chivu?

„Foarte, foarte pozitiv. Se vede că construiește ceva măreț, dar nu trebuie evaluat după numărul de înfrângeri, chiar dacă cinci pot părea multe. Clasamentul din Serie A arată că vârful este aproape, iar cel din Liga Campionilor indică faptul că se poate ajunge fără probleme printre primele 8. Nu e chiar atât de rău… Mie îmi place, mai ales, modul în care Chivu știe să fie direct: nu vrea să facă pe placul nimănui, spune ceea ce gândește. Chiar și când lucrurile merg prost, el nu se schimbă, nu renunță la ideea că echipa trebuie să se distreze”.

Dar sunteți convins că Italia este pregătită să înțeleagă astfel de discursuri?

„Nu este vorba de lipsă de determinare, ci de luciditate și profunzime a gândirii. Evident, în absența rezultatelor, și jucătorii trebuie să-și asume responsabilitatea atunci când ratează ocazii în fața porții sau comit greșeli grave în apărare. Chivu, însă, depășește acea mentalitate italiană conform căreia se joacă mai mult pentru a evita înfrângerea decât pentru a obține victoria. El țintește succesul și rămâne fidel unui stil proactiv, vesel. Un alt aspect pe care îl apreciez este că nu se teme să-i folosească pe tineri: Lennart Karl, jucătorul de 17 ani de la Bayern care a marcat împotriva lui Arsenal, în Italia ar fi fost, cel mult, împrumutat”.

Apropo de tineri, a sosit momentul lui Pio, chiar dacă la Madrid a pierdut mingea din care a rezultat golul lui Atlético?

„Lăsați-l să greșească, dar mai ales lăsați-l să joace. Este evident că are un talent și un fizic extraordinare, dar acesta este momentul în care nu trebuie să fie frânat de nimic și de nimeni. Văd că Chivu continuă să-i acorde șanse și sper că va fi din ce în ce mai mult așa, chiar dacă concurența este mare, începând cu Lautaro”.

Argentinianul, însă, are mereu evoluții în zig-zag.

„Știu bine cum te simți când dai tot ce ai și mingea nu intră. I s-a întâmplat în derby și în Liga Campionilor, unde a fost schimbat în timpul meciului. Poate părea ciudat, având în vedere că vorbim despre simbolul echipei, dar este și un semn că Chivu nu face excepții pentru nimeni. E normal să fie supărat după o înlocuire, dar cuvintele «problemă» și «Lautaro» nu pot apărea în aceeași propoziție. Trebuie să pornim din nou de la el, iar apoi Thuram, dar și Bonny și Pio, se vor ocupa de a-i lua din responsabilități. Poate simte o presiune prea mare, dar este o binecuvântare pentru Inter”.

În această apărare care uneori se stinge, compatriotul său Bisseck este în ascensiune: își va atinge oare obiectivul de a ajunge la Cupa Mondială?

„Sper că da, are toate calitățile necesare pentru a juca la națională și ca titular la Inter. Ba chiar, acum că Dumfries lipsește, de ce să nu-l folosim și ca extremă? Cu acea viteză și acel ritm, ce probleme ar putea avea?”.