Scorul parțial este de 12-0 în favoarea italianului. Îl susținem pe Jannik, bineînțeles, și deja ni-l imaginăm sub zidurile Troiei, duelându-se încă o dată cu Alcaraz. Dar cum să nu simți simpatie pentru australian?

În mitologia felliniană din Fusignano, povestită de Arrigo Sacchi, apărea și Lorenzo Zagonari, un tânăr din familie înstărită, pasionat de biliard, convins că poate învinge cel mai bun jucător din bar. Un milion de lire pe partidă. A pierdut 18 la rând. Având în vedere vremurile acelea, a pariat trei apartamente într-o singură noapte. Adversarul îl provoca: „Hai să jucăm a 19-a partidă. Încă nu sunt convins că sunt mai bun decât tine…”. Cam la fel ca Jannik Sinner cu Alex De Minaur: „Am câștigat de 12 ori, dar nu sunt convins că sunt mai bun. Haide, mai jucăm una”. Așa că, astăzi după-amiază, în semifinala de la Torino, se vor reîntâlni pe teren. De la ATP Finals Next Gen ’19 până la semifinala ATP de la Beijing ’25, scorul parțial este: 12-0. Îl susținem pe Jannik, bineînțeles, îl vedem deja sub zidurile Troiei, duelându-se încă o dată cu Alcaraz. Dar cum să nu simți simpatie pentru De Minaur? Cum va reuși să-și păstreze speranța împotriva unui adversar care l-a învins de 12 ori? Are nevoie de încăpățânarea de neclintit a lui Willy Coyote, care se prăbușește regulat în fundul canionului, dar nu renunță la vânătoarea lui Beep-Beep.

Încredere în propriile forțe, dincolo de rațiune: acesta este sensul sportului. Și australianul și-a comandat cutii de la legendara ACME, pline cu noi capcane: statisticile spun că la Torino se descurcă mai bine, că forehandul de-a lungul liniei este mai eficient, iar victoria asupra lui Fritz i-a dat un plus de energie. Willy De Minaur încearcă din nou. Își va lega rachete la picioare, se va lăsa aruncat de o praștie, va căuta colțurile cu o minge care nu e niciodată prea grea. Problema e că bucăți de stâncă îi vor sări înapoi. Beep Beep!