La fel ca în meciurile cu Australia și Belgia, și în fața Spaniei, perechea italiană a așteptat un „meci decisiv” pe care nu l-a disputat niciodată. Dar a sărbătorit oricum: „Faptul că suntem acolo le dă încredere lor, iar ei ne dau încredere nouă; asta este cel mai important lucru”

După ultima lovitură de dreapta, Flavio își dă seama că a reușit. Filippo aleargă spre el, Matteo sare peste panourile care delimitează banca de rezerve și se duce să-l îmbrățișeze. Iar din vestiare se întorc în arenă Simone și Andrea. Italia a câștigat cu 2-0 la simplu, nu mai este nevoie de ei. Împotriva Spaniei, la fel ca împotriva Austriei și a Belgiei. La Bologna, Bolelli și Vavassori au trăit în așteptarea perpetuă de a juca un meci decisiv care nu s-a mai concretizat niciodată. Finala, mai presus de toate, a fost un carusel de emoții. Cu o lungă și stresantă așteptare înainte de a ridica cu toții împreună „Insalatiera”. După primul punct adus de Berrettini, de fapt, meciul lui Cobolli luase o turnură foarte proastă. Munar părea o furie, Flavio era apatic. Nici chiar tatăl Stefano nu mai credea. Bolelli și Vavassori, desemnați de căpitanul Volandri pentru eventualul meci decisiv, la un moment dat s-au dus să se încălzească, să-și recapituleze mental schemele, să se sincronizeze cu atmosfera competițională. Totul în zadar? Nu, pentru că totul are un sens în chimia Cupei Davis.

Un tandem extrem de bine sudat, cel format din Bolelli și Vavassori: creat în vara anului 2023 și capabil să ajungă în trei finale de Grand Slam (Australian Open 2024 și 2025, Roland Garros 2024), de a câștiga 7 titluri ATP și de a se califica pentru a doua oară consecutiv la ATP Finals, ajungând până în semifinale acum câteva zile la Torino și încheind și anul acesta în top 10 al clasamentului mondial de specialitate. Vavassori se simțea ca acasă la Torino: pentru antrenamente se întoarce mereu la CT Pinerolo, unde lucrează tatăl său Davide, antrenorul său, mama Dorina și sora Sara. Bolelli, pe de altă parte, este bolognez get-beget și s-a format ca jucător de tenis la Country Club din Villanova, la mică distanță de Fiera, care a găzduit Cupa Davis. Îi păsa să fie protagonist. Amândurora le păsa, mai ales pentru că Andrea și Simone, deși au avut multe satisfacții pe circuit, cu echipa națională – în pereche – nu și-au lăsat încă amprenta. O mică paranteză: Bolelli, în vârstă de 40 de ani, se poate lăuda cu un palmares mai bogat, cu nu mai puțin de 46 de meciuri disputate între simplu și dublu (24 câștigate, 22 pierdute) începând din 2007. Duoul Bolelli/Vavassori, în schimb, a disputat doar trei meciuri în Cupa Davis, două înfrângeri și o singură victorie, deși prețioasă: 2-1 împotriva Belgiei în faza grupelor din 2024, decisivă pentru calificarea din grupă. Și trebuie luată în calcul și eliminarea din primul tur, de pe locul 1 în clasament, la Jocurile Olimpice de la Paris.

PE BANCA DE REZERVE—  Bolelli și Vavassori nu au intrat niciodată pe teren în cele două faze finale conduse de Sinner, la Malaga. Jannik a jucat în 2023 alături de Sonego în meciurile decisive de dublu împotriva Olandei și Serbiei, iar anul trecut a făcut pereche cu Berrettini pentru a elimina Argentina în sferturi. Și nici la Bologna nu au jucat. Spre deosebire de spaniolii Granollers și Martinez, care au fost decisivi în victoriile împotriva Cehiei și Germaniei, jucătorii italieni au așteptat pe margine ca, în sfârșit, să le vină rândul. „Eram pregătiți să jucăm, dar băieții au fost fantastici, iar Flavio a reușit o revenire incredibilă”, va spune Bolelli după ceremonia de premiere. „Știam că trebuie să fim pregătiți și motivați. Faptul că suntem acolo le dă încredere lor, iar ei ne dau încredere nouă; asta este cel mai important lucru. Nu ne deranjează dacă colegii câștigă și noi nu jucăm, e în regulă așa”, a spus Vavassori, adăugând apoi: „Am spus-o și înainte de a juca meciul din sferturi: oricine ar fi intrat pe teren ar fi dat tot ce are mai bun. Am crescut împreună, avem un spirit de echipă foarte puternic. Când ai o echipă atât de unită, aspirațiile individuale trec pe plan secund”.