Unul dintre cele mai promițătoare talente ale fotbalului italian, căderea sa în dizgrație și renașterea: „La Bari, vestiarul nu era ușor, mai ales printre veterani… Mi-am asumat responsabilitățile, timp de 13 luni m-am antrenat singur. După fuga din cantonament, Casiraghi voia să spună totul ziarelor, dar…”

Davide Lanzafame a trăit două vieți într-una singură. La 20 de ani era unul dintre cele mai promițătoare talente ale fotbalului italian: cu Juventus a câștigat titlul de golgheter al Turneului de la Viareggio, pregătind terenul pentru o carieră în ascensiune. Cinci ani mai târziu, însă, parcursul său se întrerupe brusc. Parchetul din Bari, împreună cu câțiva coechipieri, îl anchetează pentru că a luat parte la o înscenare legată de două meciuri: Bari-Treviso și Salernitana-Bari. O schimbare bruscă, neașteptată, care marchează o ruptură clară în cariera sa: „Mi-am asumat toate responsabilitățile, am plătit pentru ce am făcut și am pornit din nou la drum”. Prețul a fost unul mare: 13 luni de suspendare și o carieră de reconstruit. De acolo, Lanzafame a apăsat butonul de resetare, pornind din nou pas cu pas. Astăzi antrenează, este liniștit și privește trecutul fără să se ascundă.

Crezi că ai reușit, să o iei cu adevărat de la capăt?

„În micul meu mod, da. Mi-am dorit întotdeauna să fiu antrenor după retragere. Am început în Ungaria, dar apoi m-am întors, acordând prioritate fetelor mele. Astăzi sunt fericit. Băieților mei de la Autovip San Marco, din Promoția piemontă, le spun mereu că la 17-18 ani e nevoie de personalitate pentru a lua decizii puternice”.

Ce învățătură tragi din viața ta?

„Că este posibil să te reconstruiești de la zero. Faima, contractele, încrederea. Eu am făcut-o la 25 de ani, când totul părea compromis”.

Să contextualizăm. August 2012, Davide Lanzame anchetat de Parchetul din Bari pentru fraudă sportivă.

„Acuzația se referea la aranjarea a două meciuri: Bari-Treviso 0-1 și Salernitana-Bari 3-2, ambele înfrângeri. Am asumat întotdeauna responsabilitatea, răspunzând pentru faptele mele. Am plătit pentru ce am făcut, primind 13 luni de suspendare”.

În ce moment al carierei a venit acea lovitură?

„În cel mai prost moment posibil. Eram la Catania, mă descurcam bine și la Under 21, echipa națională mare era la îndemână. Într-o clipă m-am trezit fără contract. Mă antrenam singur, cu un antrenor mental și un preparator fizic. A început o fază de introspecție profundă. Apoi am luat-o de la capăt”.

Cum ai ajuns în această situație?

„ Când am ajuns la Bari aveam 20 de ani, eram foarte tânăr. În anumite contexte, dacă cineva din vestiar îți spune cum trebuie să joci un meci, nu poți să refuzi. Nu vreau să dau nume. Mediul nu era ușor, mai ales din cauza influenței jucătorilor mai experimentați. Dar nu caut scuze: mi-am asumat responsabilitatea și am plătit pentru asta. A fost o lovitură enormă. Mulți ar fi renunțat, eu am mers mai departe. Datorez totul tăriei mele de caracter”.

Ați declarat odată: „Speram să scap chiar și după primele arestări de la Cremona”. Negați acest lucru?

„Da, totul e fals. Probabil sunt cuvinte ale altora pe care cineva a vrut să mi le pună în gură. Parchetul din Cremona nu avea nicio legătură cu cazul meu”.

Este adevărată povestea cu Ungaria ca fugă?

„Nu. M-am dus la Honved în 2013 pentru a căuta ceva diferit. Aveam nevoie de o pauză după atâția ani în Serie B. M-a sunat Marco Rossi și nu m-am gândit de două ori. Mi-am luat soția și am plecat. M-au numit nebun. În cinci ani am câștigat două titluri de campion, o cupă națională și două titluri de golgheter. Acolo m-am renăscut”.

Și când te gândești că ai pornit de la amatori…

„Am început la cinci ani la Barcanova, datorită tatălui meu, care era director. Apoi am dat probe la Torino, a mers bine, dar nu m-au înscris. Atunci a venit Juventus și nu m-am gândit de două ori. Au fost treisprezece ani memorabili în care am crescut ca om și ca fotbalist, alături de fenomene”.

Cu Juve am fost golgheter la Viareggio, apoi am ieșit împotriva echipei Piacenza a lui Nainggolan”

Davide Lanzafame

Cea mai frumoasă amintire în tricoul alb-negru?

„Am câștigat totul între Berretti și Primavera. Îi datorez foarte mult lui Guido Mattei, mentorul meu de la Under 13. Un maestru al fotbalului, el a fost cel care m-a format din punct de vedere tehnic. În 2007 am fost golgheter la Viareggio cu șapte goluri, multe dintre ele marcate după ce intram ca rezervă. Am fost eliminați în optimile de finală împotriva echipei Piacenza a lui Nainggolan. În acel moment eram în centrul atenției, aveam mari ambiții. Dacă nu ar fi fost incidentul în care am fost implicat, cine știe cum ar fi mers lucrurile”.

Ce fel de jucător era Lanzafame?

„Am jucat cam pe toate posturile. Atacant, a doua vârf, mijlocaș ofensiv, extremă, mijlocaș central și aripă, datorită lui Conte. Antonio era un adevărat motor: în sistemul 4-2-4 al lui Bari, în primul an, am marcat 10 goluri și am dat 3 pase decisive în Serie B. La început mă certa, apoi mi-a înțeles potențialul și m-a lăsat să joc cu regularitate. A trebuit să mă răsfețe, dar a fost antrenorul care mi-a schimbat cariera”.

Ceva ce ți-ar plăcea să faci?

„În Ungaria eram pe punctul de a-mi scrie autobiografia împreună cu un jurnalist. Nu a apărut niciodată, dar în viitor mi-ar plăcea să o public”.

Și o poveste pe care nu ai spus-o niciodată?

„Când eram la Under 21, eu, Giovinco și Balotelli am fugit într-o seară de la cantonament; eram la un hotel în Tel Aviv: am rămas afară să vorbim și să ne facem glume între noi. Casiraghi și Zola și-au dat seama că nu eram în camere, ne-au prins și ne-au ținut o predică. A doua zi jucam împotriva Israelului, în barajul pentru Euro. Casiraghi ne-a amenințat că, dacă nu câștigăm, va spune totul ziarelor. Am câștigat cu 3-1, Balotelli a marcat două goluri, iar eu am dat o pasă decisivă. Ce bine că s-a terminat așa”.