Antrenorul care a condus istorica promovare în Serie A: „Echipa de astăzi este una bună. Trebuie să-și mențină această continuitate și are mulți atacanți puternici”

Au trecut 23 de ani, o generație, de la Longobarda la tancul galben. Astăzi, Modena își privește echipa și se simte mai tânără. Andrea Sottil este în frunte după un început identic cu cel al lui Gianni De Biasi, care a venit în forță după promovarea în Serie B și a ajuns direct în Serie A. Același număr de victorii, egaluri, înfrângeri și goluri primite: singura diferență este la golurile marcate, atacul atomic din 2001-02 având cu trei mai multe (22 la 19) față de cel actual. Se va termina la fel? De Biasi privește de la distanță, studiază situația și se lasă prins în comparație. Și el devine din nou tânăr.

Ați văzut această echipă a Modenei?

„De mai multe ori la televizor, niciodată live. Mă duc curând, promit”.

Ce impresie aveți?

„E o echipă bună. Trebuie să mențină această continuitate și are mulți atacanți puternici: rotația lor va fi fundamentală. Chichizola este o garanție, nu a câștigat campionate la întâmplare: are 35 de ani, dar eu îl aveam pe Ballotta…”.

Sottil joacă 3-5-2, dumneavoastră jucați 3-4-1-2. O diferență mică…

„Două echipe de categorie, destul de tinere, care seamănă între ele. Jucam așa pentru că toți jucau 4-4-2: în felul acela creăm superioritate numerică făcând unul dintre fundașii centrali să urce, cei care astăzi sunt numiți „braccetti”.

Dumneavoastră aveți mijlocașul ofensiv.

„Rubens Pasino era bun la a se poziționa liber în zona de atac, la a da pase decisive și a deschide jocul către extremele care împingeau mult. Astăzi, poate că Modena are mai puțină fantezie, dar este foarte organizată, solidă și exploatează individualitățile”.

Alte diferențe?

„Adversarii. Împotriva noastră a fost Como lui Preziosi, care a terminat pe primul loc, apoi Napoli, Cagliari, Genoa și Sampdoria, echipe care practicau un fotbal de calitate”.

Când v-ați dat seama că puteți promova în Serie A?

„La 4-1 cu Napoli, în etapa a treia, seara, a treia victorie consecutivă: fotbal de calitate și goluri frumoase. Echipa avea personalitate”.

Prima voastră înfrângere a venit în etapa a 11-a, actuala echipă a Modenei în etapa a 10-a, în derby-ul de la Reggio.

„Împotriva lui Empoli, golul lui Di Natale: un meci blestemat, ploua ușor. În schimb, înfrângerea cu Reggiana m-a enervat…”.

De ce?

„Pentru că la Modena există un pesimism latent. Așa era și la noi, deși câștigasem Serie C. După derby, am simțit suporteri amărâți: înțeleg că țineau la Reggiana, dar negativismul nu ajută”.

12 mai 2002, 0-0 pe terenul lui Genoa și Modena în Serie A.

„Egalul a fost pe placul tuturor. În acea zi a devenit publică porecla Longobarda: devenise un ritual să ne uităm în autocar la filmul lui Lino Banfi”.

Astăzi cum ar putea fi poreclit Modena? „Nu știu, trebuie să-și găsească ei. Dar «tancul galben» se potrivește”.

Când erați dumneavoastră, Modena a trecut de la Montagnani la Amadei, astăzi este Rivetti.

„Toți au fost proprietari importanți. L-am cunoscut pe Rivetti, este foarte isteț și competent, s-a înconjurat de colaboratori de valoare, acesta a fost marele său merit”.

Atunci ca și astăzi, Modena se antrenează pe terenul de lângă tribune. Dar măcar acum se construiește un centru sportiv…

„Da, este esențial în fotbalul modern. Nu mai poți lucra în acea situație. De altfel, astăzi terenul acela este îngrijit: pe vremea noastră, ud sau uscat, era mereu bun”.

În ultimele zile a fost la Palermo pentru aniversarea de 125 de ani a clubului.

„Voi fi foarte fericit dacă Modena și Palermo vor ajunge în Serie A, și pentru prietenul meu Carlo Osti.”