Penalty-ul apărat în fața lui Dybala a readus în lumina reflectoarelor portarul rossonero, care în acest campionat, grație intervențiilor sale, a adus deja mai multe puncte echipei: în acest moment, negocierile pentru reînnoirea contractului sunt în impas, iar plecarea (Chelsea este favorită) pare iminentă, dar se va încerca o ultimă încercare

În declarațiile de după meciul cu Roma, Massimiliano Allegri s-a distanțat: „Cum l-am convins pe Maignan să rămână? Nu am fost eu deloc. Meritul îi revine lui Claudio Filippi, unul dintre cei mai buni preparatori fizici din lume. Și apoi clubul, care voia cu disperare să-l păstreze”. Minciunile nevinovate, ca atare, nu fac rău. Dar, din câte se înțelesese pe parcursul verii, viitorul pe termen scurt al lui Mike se conturase într-un mod destul de diferit. La un moment dat, francezul devenise logodnicul lui Chelsea, căreia – trebuie subliniat acest lucru – îi spusese deja „da”. Afacerea nu s-a concretizat doar pentru că cele două cluburi nu au ajuns la un acord financiar: la un an de la expirarea contractului, suma cerută de Diavolo a fost considerată excesivă de către Blues. Și, prin urmare – trebuie subliniat și acest lucru – dacă s-ar fi ajuns la acel acord, în acest moment Mike ar fi între buturile de la Stamford Bridge. Odată ce afacerea cu Chelsea s-a destrămat și pe măsură ce săptămânile treceau, clubul rossonero a considerat, pe bună dreptate, că prioritatea este să-și păstreze portarul. Și Allegri, chiar dacă public se eschivează, a avut cu siguranță un rol important. Cum să-i dăm dreptate, de altfel: într-un Milan care avea nevoie să fie reconstruit de la temelii, Maignan era una dintre figurile-cheie. Un lider recunoscut și recunoscut în meci, la antrenament și în vestiar.

Împotriva Romei, după penalty-ul apărat în fața lui Dybala, Meazza a scos din gât un urlet mai puternic decât cel dedicat golului lui Pavlovic, iar coechipierii l-au sufocat pe Mike cu îmbrățișări. Este însă dificil, foarte dificil ca această satisfacție să se transfere în următoarele săptămâni la etajul patru din via Aldo Rossi. În acea cameră unde jucătorilor li se înmânează un stilou și o foaie de semnat pe masă. Nicio noutate din acest punct de vedere și, în acest caz, „nicio veste bună” este o zicală total nepotrivită. Problema revine de fiecare dată când Maignan devine „Magic”. De exemplu, la Torino cu Juve (Gatti), la Bergamo (Zappacosta) și, tocmai, cu Roma. Parade superioare care aduc puncte reale în clasament, ca și cum ar fi goluri. Este logic, așadar, ca odată cu trecerea timpului, situația sa contractuală să iasă tot mai mult în evidență. Contractul lui Mike se apropie de expirare și, peste două luni, va fi liber să încheie acorduri cu un alt club la care să se stabilească începând din iulie. Momentan nu există semnale diferite, impasul continuă, iar ceea ce odată era un dialog este înghețat de mult timp. Căile jucătorului și ale clubului se îndreaptă inexorabil spre despărțire, chiar dacă Milan va încerca să facă o ultimă încercare. Francezului i s-a pus deja pe masă acum un an o propunere de reînnoire (2028), cu o ajustare salarială de la 2,8 la 5 milioane. Apoi, însă, chiar Milan a fost cel care a încetinit lucrurile. Iar acum Maignan pare destul de hotărât să reia relația cu Chelsea (dar atenție și la Bayern și Juve). Diavolo, evident, se uită în jur, și nu de azi. Primele nume care au ajuns în agenda lui Tare au fost cele ale lui Noah Atubolu (Freiburg) și Zion Suzuki (Parma).