Mijlocașul care a marcat în 2001: „Am marcat al treilea gol și apoi am devenit tată. Pentru acest meci, am încredere în Max”
Un gol în derby-ul istoric câștigat cu 6-0 de Milan și, opt zile mai târziu… nașterea fiicei sale, Greta. Federico Giunti nu uită luna mai 2001, în special săptămâna (plină de evenimente) care se întinde de la victoria în derby-ul din 11 mai… până la nașterea Gretei, pe 19 mai. „Două bucurii ca acestea rămân în memorie toată viața – a recunoscut el –, imaginați-vă dacă se întâmplă într-un interval atât de scurt”.
Giunti, acela a fost ultimul său derby la Milan. Nu se putea încheia mai bine…
„De fapt, nu speram la o victorie atât de categorică, pentru că cu mai puțin de două luni înainte schimbasem antrenorul (Cesare Maldini în locul lui Zaccheroni, n.r.) și pentru că sezonul nu evoluase prea bine. Acea victorie ne-a relansat”.
Suporterii „rossoneri” își amintesc încă acel 6-0.
„După primele două goluri, Gattuso mă apuca de păr și mă trăgea de el, atât de plin de energie era. Apoi am marcat lovitura liberă care a dus scorul la 3-0 și s-a limitat… să mă îmbrățișeze (râde, n.r.). Rino este pentru mine ca un frate mai mic: eu eram căpitanul echipei Perugia promovate din Serie B în Serie A (în sezonul 1995-96, n.r.) când el, deși nu avea nici măcar 18 ani, era deja în prima echipă. Păcat că într-o zi a dispărut pentru a pleca în Scoția…”.
În acea echipă a Perugiei se afla și Allegri.
„Era alături de mine la mijlocul terenului și, deși eu purtam banderola, adevăratul lider și căpitan era el. Am obținut împreună promovarea, dar Max a plecat în ianuarie, în anul următor. Păcat, pentru că avea o personalitate incredibilă. Nu m-a surprins să-l văd obținând anumite rezultate ca antrenor”.
Deci ești de acord cu decizia Milanului de a-l readuce… acasă vara trecută?
„Allegri este un maestru în a pune lucrurile la punct și a aduce liniște în grup. Milanul avea nevoie de asta după rezultatele din sezonul trecut: acum jucătorii sunt obligați să dea totul, pentru că nu mai există scuze. Max este un adevărat învingător. Nu se putea găsi un antrenor mai bun”.
Să revenim la acel derby „imprevizibil”.
„Am intrat pe teren cu mintea liberă, Inter nu, pentru că probabil sezonul lor fusese și mai complicat decât al nostru. Voiam să ne răscumpărăm și să le oferim o satisfacție suporterilor, așa că am scos o prestație nebunească cu un 4-4-2 inedit: Kaladze și cu mine mijlocași centrali, Gattuso și Serginho pe flancuri. Sergio era de neoprit și a dat trei pase decisive, pe lângă faptul că a marcat golul de la 6-0; Comandini și Shevchenko au reușit amândoi câte o dublă. A fost o noapte nebunească”.
În vara anului 2001, ați părăsit echipa „rossoneri”, care în 2003 a câștigat Liga Campionilor. Aveți regrete?
„Aveam încă contract cu Milan, care m-ar fi reînnoit, dar Mazzone mă voia la Brescia, iar insistențele lui Roberto Baggio m-au determinat să accept. Privind în urmă, nu aș mai face acea alegere, pentru că am trecut de la o echipă cu care câștigasem titlul în sezonul 1998-99 la una care se lupta pentru menținerea în ligă: schimbarea de mentalitate a fost importantă pentru mine și a trebuit să mă adaptez. Apoi am plecat în Turcia și am deschis calea pentru mulți colegi italieni care au ajuns ulterior în campionatul turc: câștigarea titlului cu Beșiktaș a fost o satisfacție”.
La Brescia, Tare i-a fost coechipier.
„A fost norocul lui Mazzone, pentru că era un atacant puternic fizic, un adevărat punct de referință în atac. Se alterna cu Toni și a marcat multe goluri. Igli se pricepe la fotbal și la Milan aduce o contribuție importantă”.
Dacă ar trebui să le explici jucătorilor sosiți anul acesta la Milanello ce înseamnă derby-ul, ce cuvinte ai folosi?
„Este un meci special pe care, pe vremea mea, chiar și clubul îl pregătea meticulos. Cu Berlusconi și Galliani, conducerea clubului era de tip familial, iar noi, jucătorii, trebuia să ne gândim doar la teren: restul, de la școala pentru copii la bone, trecând prin alegerea casei și a mașinii, era rezolvat de cineva de la Milan. Ne simțeam cu toții obligați să dăm mai mult de 100%. Întotdeauna, dar mai ales în derby-uri, care erau meciuri speciale în care suporterii te împingeau să dai tot până la ultima picătură de sudoare. Când vedeai anumite coregrafii în tribune, îți dădeau fiori”.
Ce meci te aștepți mâine?
„Un meci strâns din punct de vedere sportiv și, ca de obicei, trăit la maxim. Nu mă întrebați care va fi rezultatul sau cine este favorită, dar Milanul lui Allegri va intra în meci încărcat și pregătit”.
Cine va fi decisiv pentru „rossoneri”?
„Modric, care pentru mine înseamnă… fotbalul. Când atinge mingea, este un spectacol”.
Și pentru Inter?
„Cei patru atacanți se completează perfect. Orice jucător ar alege Chivu, nu va greși. Lautaro, însă, este cel mai periculos”.
Campionatul va fi un lung… derby pentru titlu?
„Absolut da. Clasamentul este strâns și, după schimbarea antrenorului, Juve nu este ieșită din cursă, deoarece Inter și Roma au pierdut deja trei meciuri. Sunt multe… Dacă Max începe să acumuleze puncte în mod constant, va fi greu pentru toți”.