Scorul este 12-0 în favoarea italianului. Îl susținem pe Jannik, desigur, și deja îl vedem la zidurile Troiei, duelându-se din nou cu Alcaraz. Dar cum să nu simți simpatie pentru australian?

În mitologia felliniană din Fusignano, povestită de Arrigo Sacchi, apărea și Lorenzo Zagonari, un moștenitor bogat, pasionat de biliard, convins că îl poate învinge pe cel mai bun jucător din bar. Un milion de lire pe joc. A pierdut 18 la rând. Având în vedere vremurile, a pierdut la joc trei apartamente într-o singură noapte. Adversarul său l-a provocat: „Hai să jucăm al 19-lea. Încă nu sunt convins că sunt mai bun decât tine…”. La fel ca Jannik Sinner cu Alex De Minaur: „Am câștigat de 12 ori, dar nu sunt convins că sunt mai bun. Haide, să mai jucăm o partidă”. Așadar, în această după-amiază, în semifinala de la Torino, se vor întâlni din nou pe teren. De la ATP Finals Next Gen ’19 până la semifinala ATP de la Beijing ’25, scorul este 12-0. Îl susținem pe Jannik, desigur, și deja îl vedem la zidurile Troiei, duelându-se din nou cu Alcaraz. Dar cum să nu simți simpatie pentru De Minaur? Cum își va păstra speranțele împotriva unui adversar care l-a învins de 12 ori? Are nevoie de încăpățânarea neclintită a lui Wile E. Coyote, care se prăbușește regulat la fundul canionului, dar nu renunță niciodată să-l urmărească pe Beep-Beep.

Credința în propriile abilități, dincolo de rațiune: acesta este sensul sportului. Australianul a primit și cutii livrate de legendarul ACME conținând noi capcane: statisticile spun că servește mai bine la Torino, că forehand-ul său pe linie este mai eficient, iar victoria asupra lui Fritz i-a dat un impuls. Willy De Minaur încearcă din nou. Își va lega rachete de picioare, va fi lansat dintr-o praștie și va căuta colțurile cu o minge care nu este niciodată prea grea. Problema este că bucăți de piatră se vor întoarce spre el. Beep Beep!