Am însumat punctele primilor 100 de jucători din clasamentul ATP, împărțiți pe naționalități. Italia se află în frunte, pe locul al treilea fiind Spania

Epoca de aur a tenisului italian rezidă în emoții, în acea simbioză magică dintre cei 13.000 de spectatori de la Inalpi Arena și eroul așteptat o viață întreagă. Și rezidă în cifre: reci, raționale, incontestabile. În jurul lui Jannik Sinner există o mișcare de nivel înalt: norocul de a avea un campion nemaiîntâlnit până acum pe aceste meleaguri trebuie interpretat ca o recompensă pe măsură pentru munca depusă de federație, de cluburi și de echipele private în ultimii douăzeci de ani. Chiar a doua zi după al doilea triumf de la Torino, clasamentul întocmit de ATP plasează Italia în fruntea lumii. Folosind ca parametru punctele acumulate de jucătorii din top 100 – o măsură care ține cont atât de excelență, cât și de profunzimea bazei de profesioniști – țara noastră atinge cota de 23.732, depășind în ultima săptămână Statele Unite (23.074). Podiumul este completat, la distanță, de Spania lui Carlos Alcaraz (18.099). Urmează Franța (14.023) și, la distanță, cu între 7.631 și 7.019 puncte, Argentina, Rusia, Australia, Serbia, Canada și Germania. Clasamentul de la sfârșitul anului este pecetea unui 2025 de basm. Ne putem lăuda cu unul dintre „Big Two”, care, fără suspendarea de trei luni pentru cazul Clostebol, ar fi încheiat sezonul în frunte (Alcaraz, cu 550 de puncte în față, a jucat cu patru turnee mai mult). Și îl întâmpinăm pe un al doilea italian în top zece mondial: Lorenzo Musetti, capabil să joace pe zgură la nivelul primilor 3-4. Nu întâmplător, în iunie, jucătorul din Carrara a atins poziția a șasea.

Finalele au fost decisive pentru a-l depăși pe colosul american: Jannik, cu cele 1.500 de puncte obținute din victorie, a creat un decalaj de 7.365 de puncte între el și Taylor Fritz, nr. 6 și primul american; Lorenzo, cu prima calificare din carieră și cele 200 de puncte obținute prin victoria din grupă împotriva lui De Minaur, l-a detronat de pe locul opt pe Ben Shelton, nr. 9 și al doilea american. Desigur, SUA – una dintre puterile istorice ale tenisului – plasează nu mai puțin de 15 jucători în primii 100 ai clasamentului. Dar Italia, care are mai puțin de o cincime din populația lor, are nouă jucători, dintre care patru în top 30. Anul acesta, Flavio Cobolli și Luciano Darderi au atins cel mai bun clasament al lor: respectiv locul 17 (acum este 22) și 26. Apropo de Darderi, este emblematică reflecția lui Sinner de acum câteva zile: „Ne putem permite să nu-l convocăm pe numărul 26 mondial, care este Darderi, pentru că îl avem pe Cobolli, îl avem pe Musetti, îi avem pe mulți alții. Și avem o echipă de dublu incredibilă (Bolelli/Vavassori, perechea a șaptea mondială, n.r.)”. Dacă Lorenzo Sonego a încheiat turneul în creștere (locul 39), meritându-și convocarea la națională, fostul jucător din top 10 Matteo Berrettini a fost frânat de problemele fizice. Altfel, l-am fi regăsit mult mai sus de locul 56 pe care îl ocupă astăzi. Tabloul este completat de Matteo Arnaldi, locul 63, așteptat să se revanșeze după ce a urcat pe locul 30 în 2024, Mattia Bellucci, locul 74, și Luca Nardi, locul 87. Cei doi din urmă și-au îmbunătățit recordul personal în cursul anului (locurile 63 și 67). Un alt dat este frapant: cu excepția „veteranilor” Sonego și Berrettini, toți ceilalți au între 22 și 24 de ani. Prezentul, dar și viitorul sunt colorate în albastru. Iar noile generații își fac ucenicia în circuitele minore: Cinà (18 ani) și Vasamì (17) sunt cei mai promițători.

titlurile —  Dovada acestei pluralități de protagoniști se află în palmares. În ultima sezon, jucătorii italieni au câștigat 11 titluri ATP. Sinner, desigur, a adus acasă cele mai prestigioase trofee: două turnee de Grand Slam (Australian Open și Wimbledon), Finala ATP, Masters 1000 de la Paris, pe lângă turneele 500 de la Beijing și Viena. Dar strălucesc și cele trei turnee câștigate de Darderi (250 de la Marrakech, Bastad și Umago) și dubla lui Cobolli (Hamburg 500, București 250). Pentru 2026 este așteptată confirmarea lui Musetti, care anul acesta s-a oprit de trei ori în finală, la turneul 1000 de la Monte Carlo și la turneele 250 de la Chengdu și Atena. O precizare: până acum am vorbit despre bărbați, dar în panteonul tenisului nostru un loc în primul rând îi revine lui Jasmine Paolini, care a reușit să se mențină în top 10 pentru al doilea an consecutiv.