De miercuri, în „cel mai frumos stadion din lume” se află camera de priveghi. Nicola glumea pe seama ceremoniei sale funerare, imaginându-și-o cu melodia „My Way” însoțind sicriul… „Păcat că nu pot ști cine va veni”

„Dacă plouă, amânăm”. O frază (care este și titlul biografiei sale) care a însoțit întotdeauna viața lui Nicola Pietrangeli, o notă ironică rezultată dintr-o carieră pe teren marcată de numeroase succese (în special două titluri la Roland Garros și două victorii la Internazionali) și de o abordare a tenisului însoțită de un mare talent natural. Se referea la antrenamente și la meciuri, dar a folosit-o cu umor și pentru a vorbi despre momentul în care ar avea loc înmormântarea sa. Pe care, chiar și cu un strop de seriozitate, sugera să o celebreze într-un mod deosebit.

pe terenul său—  Prima condiție pe care Nicola ținea să o sublinieze era locul: stadionul Nicola Pietrangeli din Foro Italico, considerat de mulți cel mai frumos teren de tenis din lume, care îi poartă numele. A spus asta în 2023, la vârsta de 90 de ani. Și, într-adevăr, camera de priveghi va avea loc chiar pe terenul Pietrangeli, miercuri, 3 decembrie, între orele 9 și 14, înainte de ceremonia funerară propriu-zisă, care se va desfășura la ora 15 în Biserica Santa Maria della Gran Madre di Dio din Ponte Milvio. „Peste o mie de ani, când va veni momentul, îmi aleg terenul meu în primul rând pentru că are parcare, apoi pentru că are trei mii de locuri”, reflecta Nicola în 2023. El își imagina chiar și o versiune poate puțin cinematografică: „Dacă ar ploua, am putea amâna, așezând sicriul în pasajul subteran. Încă nu m-am hotărât asupra muzicii, deși «My Way» la ieșire n-ar fi rău”.

o singură „nemulțumire”—  Chiar aceste cuvinte definesc personajul fără filtre care a fost întotdeauna Nicola Pietrangeli, de la zilele petrecute pe teren până în ultimii ani ai vieții sale. Cu contradicțiile sale, desigur, dar lăsând în urmă o moștenire uriașă. La urma urmei, este singurul jucător de tenis italian care se poate lăuda cu onoarea de a fi prezent în Hall of Fame-ul tenisului, la Newport. Și, când își imagina propria înmormântare, încheia cu un singur regret legat de absența sa: „Îmi pare rău că nu voi putea fi prezent, ca să văd cine vine și cine nu…”.