Fostul mijlocaș, acum antrenor al echipei reprezentative din Serie D: „Luiso, la Sora, râdea de tehnica mea, dar compensam cu determinare. Baggio a reușit să mă facă să marchez două goluri, Messi, la 18 ani, m-a făcut de râs…”

Giannichedda a făcut-o a sa pe faimoasa melodie a lui Ligabue: „Altro che mediano, ‘una vita da… Giuliano’. Stefano Fiore mi-o fredona mereu pe vremea când jucam la Udinese, când alergam pe tot terenul să recuperez mingi. N-am avut niciodată talentul marilor jucători, sarcina mea era să-i dobor pe adversari”. Fostul mijlocaș născut în 1951 a început în liga amatorilor în orașul său natal, Pontecorvo, din provincia Frosinone, și a ajuns până în Liga Campionilor, jucând pentru Lazio și Juventus: „I-am marcat pe Ronaldo, Henry, Totti, chiar și pe un Messi foarte tânăr. La Lazio am devenit căpitan; ascultându-l pe Del Piero, am înțeles ce înseamnă să fii un lider”. De câțiva ani, Giannichedda a ales să se întoarcă acolo unde a început totul: „Antrenez băieții de la Rappresentativa Serie D, echipa națională de juniori a amatorilor. Împreună cu scouterii noștri, îi selectăm pe cei mai buni jucători sub 18 ani dintre cele 162 de echipe din campionat. Pe parcursul anului organizăm meciuri amicale și jucăm în Turneul de la Viareggio, cea mai bună ocazie pentru jucători de a se face remarcați”.

De la Gatti și Acerbi la Cambiaso și Lucca: sunt mulți cei care au pornit din D și au reușit.

„Lumea amatorilor a evoluat profund. Cluburile investesc mult, iar antrenorii știu cum să-i formeze pe tineri. Fiecare duminică este o bătălie, tinerii învață să reziste la șocuri și se perfecționează”.

Se spune adesea că reînnoirea fotbalului italian trebuie să pornească de la tineri. Sunteți de acord?

„E nevoie de curaj. Trebuie să se investească în formarea antrenorilor, în infrastructură. Tinerii trebuie urmăriți în parcursul lor de creștere fotbalistică și personală. Cham de la Verona, Iannoni de la Sassuolo, Prati de la Cagliari: toți au trecut prin Rappresentativa. Cei care pornesc din sectoarele de tineret sunt mai abili din punct de vedere tehnic, iar cei care își fac ucenicia în Divizia D știu ce înseamnă să ai determinare și să lupți pentru fiecare minge”.

Eu și Fiore am trecut împreună de la Udinese la Lazio. El îmi cânta «Una vita da Giuliano…»

Giuliano Giannichedda

V-ați construit o carieră mizând pe tenacitate.

„Când jucam în C2 la Sora, Pasquale Luiso îmi spunea în glumă: «Ai picioarele ca niște fiare de călcat». Tehnica nu era punctul meu forte, compensam cu determinarea. La 21 de ani m-am trezit la Udinese, antrenată de Zaccheroni. În acei ani îi speriau pe toți, luptam mereu pentru Europa”.

Cel mai simpatic din grup?

„Giovanni Stroppa, făcea glume tot timpul. Odată a intrat cu Fiatul său 500 în vestiar claxonând. Nu mai reușeam să scoatem mașina de acolo”.

A înfruntat cei mai puternici: de la Ronaldo la Baggio, trecând prin Rui Costa și Zidane.

„Ronaldo era un extraterestru, imposibil de oprit. L-am marcat pe Zinedine în primul meu meci împotriva Juventusului, era în 1997. Ca să-l enervez, am încercat de toate: lovituri cu piciorul, alunecări. El nu reacționa. În repriza a doua, cu o intrare foarte dură, m-a lovit la gleznă. În acel moment am înțeles că nu trebuia să-l supăr”.

Doi ani mai târziu a venit convocarea lui Zoff la națională.

„Am jucat trei meciuri cu Italia. Într-un meci de calificare la Euro 2000 împotriva Danemarcei am primit chiar și un cartonaș roșu în final. Cea mai frumoasă poveste este însă cu Roby”.

Spuneți-ne.

„Am fost adversari și coechipieri la națională. În cincisprezece ani de carieră am marcat patru goluri. Baggio, cu două pase decisive, a reușit să mă ajute să realizez o dublă într-un meci de antrenament”.

Fotbalul v-a oferit mulți prieteni: unul dintre ei este Stefano Fiore.

„În 2001 am trecut împreună de la Udinese la Lazio pentru 88 de miliarde de lire. El avea clasă, spre deosebire de mine. La sfârșitul fiecărui meci, când ieșeam plin de noroi și vânătăi, îmi fredona o melodie de-a lui Ligabue: «O viață de… Giuliano. Altceva decât mijlocaș”. Am avut norocul să-i cunosc și pe Borgonovo și Mihajlovic, doi campioni pe care îi port în suflet”.

La Lazio a debutat în Champions League și a devenit chiar căpitan.

„Erau Nesta, Crespo, Inzaghi. Am câștigat Cupa Italiei, învingând Juventus în finala din 2004. Un an mai târziu, Di Canio a marcat primul gol sub Curva Sud în acel derby câștigat cu 3-1 împotriva Romei. Au zburat câteva cuvinte în plus cu Totti. Pentru noi a fost o mare sărbătoare”.

Juventus-ul lui Capello a fost ultima etapă importantă a carierei sale.

„La primul antrenament în tricoul alb-negru am ajuns cu o oră mai devreme. Credeam că sunt primul, dar erau deja toți acolo: Buffon, Trezeguet, Ibrahimovic. A doua zi am ajuns cu două ore mai devreme”.

În acea vară a descoperit talentul lui Messi.

„Am jucat Trofeul Gamper împotriva Barcelonei. Leo avea 18 ani. Am încercat să-i fur mingea cu un placaj, el a virat pentru a mă evita. Am căzut stângaci, Messi se îndrepta deja spre poartă. Capello a spus: «Va deveni cel mai bun din lume». A avut dreptate”.

Ați ales să rămâneți în Serie B după Calciopoli.

„Au organizat o ședință între jucătorii mai experimentați, Del Piero a spus: «Juventus este întotdeauna Juventus, nu contează categoria». Am fost cu toții de acord”.

Astăzi, Giannichedda a pornit din nou de la tineri.

„Am avut norocul să trăiesc o carieră frumoasă: Serie A, Liga Campionilor, Naționala. Nu credeam că voi reuși, dar am reușit. Le spun băieților să nu înceteze niciodată să creadă în visuri”.