Clubul urmează linia dictată tocmai de Oaktree: contractul lui Sommer expiră în luna iunie a acestui an, așa că noul portar titular trebuie să aibă caracteristici foarte precise

Uși rotative? La Inter, lucrurile nu stau chiar așa. Sommer, Onana, Handanovic, și înaintea lor Julio Cesar, Toldo, Frey, Peruzzi. Până la Pagliuca, Zenga și Bordon. Portarul titular este unul singur, ceilalți sunt doar în rol secundar. Desigur, sunt folosiți la nevoie, dar numai când este strict necesar sau pentru o tranziție de la un sezon la altul. Istoria o spune: anul trecut, numărul unu elvețian a jucat 53 de meciuri față de cele 10 ale lui Josep Martinez, în sezonul precedent 43 – iar Audero doar 6 –, după perioada Onana și lunga hegemonie a lui Handanovic, obișnuit să joace vreo cincizeci de meciuri pe an, în timp ce diverșii adjuncți (de-a lungul timpului: Cordaz, Radu, Padelli, Carrizo, Castellazzi, Belec) își împărțeau câteva apariții. Același lucru se întâmpla și atunci când între buturi se așezau stabil „bătrânii” menționați mai sus. La sfârșitul sezonului actual, însă, se va adăuga o variabilă: contractul lui Sommer. Acesta va expira pe 30 iunie și, foarte probabil, nu va fi reînnoit, spre deosebire (tot probabil) de cel al celui de-al treilea portar, Di Gennaro, decisiv mai puțin costisitor și, mai ales, util din punct de vedere al listelor, fiind crescut în academia nerazzurra. În esență, cel puțin un loc în poartă se va elibera. Astfel, Inter este nevoită să se arunce pe piața transferurilor în căutarea unui titular.

O altă variabilă poartă numele lui Josep Martinez. Portarul spaniol, atunci când a fost folosit la Inter, a făcut întotdeauna o impresie bună: 10 meciuri, 6 clean-sheet-uri. Anul acesta a intrat pe teren de două ori, păstrând poarta intactă o singură dată. Apoi, însă, incidentul din afara terenului în care a fost implicat recent i-a încetinit creșterea, care, din păcate, părea să fie la un pas de a se concretiza. Momentul lui Pepo pe plan personal este complex și, astfel, în aceste săptămâni, el lucrează mai mult pentru a depăși trauma decât pentru a-l înlocui pe Sommer. Este foarte probabil ca anul viitor să facă din nou parte din lotul nerazzurro, dar în ce rol? Moștenitorul lui Sommer și, prin urmare, titular de bază sau obișnuitul al 12-lea? Este prea devreme să spunem, deși este sigur că Inter monitorizează posibile soluții de acum până la vara viitoare. Trei, în principal.

candidați—  Elia Caprile, Noah Atubolu, Zion Suzuki. Aceștia, dar nu numai, sunt numele pe care conducerea nerazzurra le-a urmărit până acum cu o atenție deosebită. În special primul, considerat ideal din punct de vedere al vârstei (are 24 de ani), al naționalității (Inter mizează întotdeauna puternic pe blocul azzurro) și, mai ales, al disponibilității. Caprile a trăit o experiență formativă în străinătate încă de foarte tânăr – la Leeds –, a fost titular la Bari, care a ratat la mustață o promovare senzațională în Serie A, s-a confirmat cu brio în sezonul de debut în prima ligă cu Empoli și, poate mai presus de toate, a ales să părăsească Napoli în plină cursă spre ceea ce urma să devină ulterior al 4-lea titlu de campion în istoria clubului pentru a merge la Cagliari ca titular. La fel: nu-i lipsește personalitatea. Japonezul Suzuki este de aceeași vârstă cu el, dar riscă să aibă o evaluare mai mare și, mai ales, accidentarea care îl va ține pe tușă pentru următoarele 3-4 luni i-a dat o lovitură candidaturii sale.

Rămâne apoi numele lui Noah Atubolu, poate cel mai exotic, dar nu pentru asta mai puțin de încredere. Numărul unu german de origine nigeriană de la Freiburg, a impresionat atât de mult în Bundesliga încât a câștigat convocarea lui Nagelsmann la națională. Atuul germanului? Un contract care expiră în 2027, ceea ce împiedică Freiburg să ceară o sumă exorbitantă. Este dificil să stabilim astăzi profilul pe care Inter va miza cu cea mai mare hotărâre, dar cu siguranță se vor urma liniile directoare dictate de Oaktree: tânăr, pregătit, cu potențial. Și nu mai scump de 25-30 de milioane