Teatralitate, proteste, speculații tactice, pauze: liga noastră nu pregătește jucătorii pentru tipul de fotbal care se practică în prezent în întreaga lume. Și dacă cel mai bun dribbler din Italia este un fundaș…

Intensitatea este ca șalotele, care sunt folosite în toate rețetele. De îndată ce fotbalul italian se împiedică, cuvântul „intensitate” sare în topul subiectelor de actualitate. Este de vină pentru toate. Chiar și pentru schimbările climatice. „Ne lipsește intensitatea”. Ieri, însă, Observatorul CIES pentru fotbal ne-a furnizat date pentru a discuta acest subiect într-un mod puțin mai puțin vag. Acesta a definit conceptul de sprint ca fiind o viteză de 25 km/h menținută timp de cel puțin 0,7 secunde.

Apoi a întocmit un clasament al ligilor europene în care se parcurg cei mai mulți metri în sprinturi. Asta înseamnă intensitate: alergare rapidă continuă. Pe primul loc se află Premier League, cu 199,6 metri. Urmează liga olandeză (193,7 m) și liga elvețiană (190 m). Italia? În afara topului 10, precedată de Franța, Norvegia, Belgia, Suedia, Spania, Germania și Turcia. Serie A, plină de dramă, proteste, speculații tactice și pauze constante, nu se antrenează pentru sprinturi prelungite. Așadar, dacă Norvegia schimbă ritmul, Azzurri se regăsesc în situația adversarilor lui Sinner, monștri ai intensității: învinși la scor, incapabili să țină pasul cu ritmul ridicat. Același lucru se întâmplă și cu cluburile noastre în cupă. Dacă Roma, care are o echipă mai slabă decât multe altele, este în frunte, este pentru că Gasp a insuflat deja intensitatea Atalantei, cea mai revoluționară echipă italiană din ultimii 10 ani. Nu am văzut niciodată revoluționari care să meargă pe jos. Fie driblezi un adversar, fie îl depășești. Jucătorul cu cele mai reușite driblinguri este un fundaș (Palestra, 17), cu mult în urma lui Yamal (33) și Mbappé (30). Nu știm să sprintăm sau să driblăm. Playoff-urile nu sunt o insultă la adresa istoriei noastre, ci o reflectare fidelă a acesteia.