„Micul Medvedev” din Pisa a ieșit pe teren la Melbourne împotriva legendei, dar a fost un fel de ritual de inițiere. La fel ca în cazul golurilor, primele nu se uită niciodată…

Dacă ești numărul 141 mondial, la primul tău turneu de Grand Slam, și joci împotriva fostului număr 1 care a câștigat 24 de titluri, șansele să pierzi sunt mari. Și, într-adevăr, Francesco Maestrelli a fost învins de Novak Djokovic, în turul al doilea al Australian Open. Dar cuvântul „înfrângere” nu este potrivit. Pentru Nole a fost o etapă banală de tranziție, pentru Francesco un ritual de inițiere, confruntarea cu Mitul. Când a aflat de la un jurnalist cu cine urma să joace, a vibrat ca un seismograf. La final, i-a strâns mâna legendarului sârb cu un zâmbet de învingător: „Mulțumesc pentru lecție. Nu o voi uita…”. Nu-i mai rămânea decât să treacă pe la secretariatul clubului pentru a plăti cele două ore de teren. Nole l-a onorat cu complimente sincere: „Ai jucat bine”. Cum ar putea „Micul Medvedev” din Pisa să se simtă învins? Premiul în bani din Australia, care pentru Sinner și Alcaraz va părea un bacșiș de la cafenea, îl va ajuta pe Francesco, în vârstă de 23 de ani, să-și planifice un sezon de creștere care îl va duce în top 100. Dar, mai presus de toate, bucuria primei experiențe. Primul sărut este de neegalat.

ca Rossi—  În timpul Cupei Mondiale din 2006, Pablito Rossi i-a spus lui Toni: „Bucură-te de golurile împotriva Ucrainei, primele tale la o Cupă Mondială. Nici măcar cel pe care îl vei marca în finală nu te va emoționa atât de mult”. Într-o zi din 1937, Angelo Moratti s-a întors acasă și i-a arătat soției sale niște teancuri de bancnote de o mie de lire: „Erminia, primul meu milion”. Milioanele care i-ar fi permis să cumpere Grande Inter nu l-ar fi făcut la fel de mândru. La începutul visului ești cu adevărat fericit. Kipling are dreptate: victoria și înfrângerea mint. Francesco a câștigat.