Penalty-ul apărat în fața lui Dybala a readus în lumina reflectoarelor portarul „rossonero”, care în acest campionat, grație intervențiilor sale, a adus deja mai multe puncte echipei: în acest moment, negocierile pentru reînnoirea contractului sunt în impas, iar plecarea (Chelsea fiind favorită) pare iminentă, dar se va încerca o ultimă încercare

După meciul cu Roma, Massimiliano Allegri s-a distanțat: „Cum l-am convins pe Maignan să rămână? Nu am fost eu, absolut deloc. Meritul îi revine lui Claudio Filippi, unul dintre cei mai buni preparatori fizici din branșă. Și apoi clubul, care dorea cu ardoare să-l păstreze”. Minciunile nevinovate, ca atare, nu fac rău. Dar, din câte se înțelesese pe parcursul verii, viitorul pe termen scurt al lui Mike se conturase într-un mod destul de diferit. La un moment dat, francezul devenise logodnicul lui Chelsea, căreia – trebuie subliniat acest lucru – îi spusese deja „da”. Tranzacția nu s-a concretizat doar pentru că cele două cluburi nu au ajuns la un acord financiar: cu un an înainte de expirarea contractului, suma cerută de „Diavolo” a fost considerată excesivă de către „Blues”. Și, prin urmare – trebuie subliniat și acest lucru –, dacă s-ar fi ajuns la acel acord, în acest moment Mike ar fi apărat poarta de la Stamford Bridge. Odată ce afacerea cu Chelsea s-a năruit și pe măsură ce săptămânile treceau, abia atunci clubul „rossonero” a considerat, pe bună dreptate, că este prioritar să-și păstreze portarul. Iar Allegri, chiar dacă în public se arată rezervat, a avut cu siguranță un rol important. Cum să-i dai dreptate, de altfel: într-un Milan care avea nevoie să fie reconstruit de la temelii, Maignan era una dintre figurile-cheie. Un lider recunoscut și vizibil în meci, la antrenamente și în vestiar.

În meciul cu Roma, după ce a apărat penalty-ul lui Dybala, publicul de pe Meazza a scos din gât un urlet mai puternic decât cel dedicat golului lui Pavlovic, iar coechipierii l-au copleșit pe Mike cu îmbrățișări. Este însă dificil, foarte dificil ca această satisfacție să se transfere în următoarele săptămâni la etajul patru de pe via Aldo Rossi. În acea sală unde jucătorilor li se înmânează un stilou și o foaie de semnat pe masă. Nicio noutate din acest punct de vedere și, în acest caz, „nicio veste bună nouă” este o zicală total nepotrivită. Problema revine în discuție de fiecare dată când Maignan devine „Magic”. De exemplu, la Torino cu Juve (Gatti), la Bergamo (Zappacosta) și, tocmai, cu Roma. Parade extraordinare care aduc puncte reale în clasament, ca și cum ar fi goluri. Este logic, așadar, ca, odată cu trecerea timpului, situația sa contractuală să iasă tot mai mult în evidență. Contractul lui Mike se apropie de termenul de expirare și, peste două luni, va fi liber să încheie un acord cu un alt club la care să se transfere începând din iulie. Momentan nu există semnale diferite, impasul continuă, iar ceea ce odată era un dialog este acum înghețat de mult timp. Căile jucătorului și ale clubului se îndreaptă inexorabil spre despărțire, chiar dacă Milanul va încerca să facă o ultimă încercare. Francezului i s-a pus deja pe masă, acum un an, o propunere de prelungire a contractului (până în 2028), cu o majorare salarială de la 2,8 la 5 milioane. Apoi, însă, chiar Milanul a fost cel care a încetinit procesul. Iar acum Maignan pare destul de hotărât să reia relația cu Chelsea (dar atenție și la Bayern și Juve). „Diavolo”, evident, se uită în jur, și nu de ieri. Primele nume care au ajuns în agenda lui Tare au fost cele ale lui Noah Atubolu (Freiburg) și Zion Suzuki (Parma).