Fostul număr 1 german: „Jannik vine după cinci finale consecutive de Grand Slam… Carlos este un artist care pare să fi ajuns la maturitate, chiar dacă poate pierde în fața oricui.”

Boris Becker este un observator atent al tenisului. Comentator neobosit la televiziune, el este prezent și în librării cu biografia sa intitulată „Inside. Winning, losing, starting from scratch” (În interior. Câștigând, pierzând, pornind de la zero), publicată de Mondadori, în care povestește și momentele dificile petrecute în închisoare. Acum, italian prin adopție, s-a întors definitiv la tenis, povestind despre acesta cu ochii cuiva care a făcut istorie.

Boris, toată lumea se întreabă: vom vedea o altă finală între Jannik Sinner și Carlos Alcaraz aici, la Torino?

„Dacă îmi scot „ochelarii germani”, aș spune că șansele sunt foarte mari. Jannik a arătat o formă excelentă până acum, la fel și Carlos. Semnul de întrebare pentru mine este Zverev. Are talentul necesar pentru a-i învinge pe amândoi, mai ales în sală, dar trebuie să revină la forma sa cea mai bună.”

Acum câteva zile, pe Sports Predictions, am publicat titlul „Bum Bum Jannik” datorită tuturor asurilor pe care le-a servit. Ce părere aveți?

„Cred că Simone Vagnozzi și Darren Cahill au făcut o treabă fantastică după US Open pentru a îmbunătăți serviciul lui Jannik. Vara, acesta era lovitura care îi lipsea, mai ales în finala de la New York: în opinia mea, Alcaraz a fost jucătorul mai bun, dar și cel mai bun la serviciu. Serviciul este singura lovitură la care adversarul nu participă; este în totalitate în mâinile tale. De atunci, Jannik și-a schimbat puțin tehnica, iar aruncarea mingii este și ea diferită. Marea diferență între Sinner din vară și Sinner de acum este serviciul său, iar în sala de tenis acest lucru contează foarte mult.

Vorbind despre serviciu, Toni Nadal susține că tenisul devine puțin plictisitor, deoarece este singurul sport care începe cu o lovitură de pedeapsă, adică cu serviciul, și că trebuie schimbat ceva. Ești de acord?

„Îl respect foarte mult pe Toni, dar nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Cred că tenisul se bucură de un boom global: nu a fost niciodată atât de popular ca acum. Și asta datorită lui Federer, Nadal și Djokovic: acești trei jucători au dus tenisul la un alt nivel. Alcaraz și Sinner îl mențin acolo. Ce mi-ar plăcea să văd anul viitor este ca și alți jucători să câștige turnee de Grand Slam. Până acum, au fost aproape exclusiv Jannik și Carlos, ceea ce spune multe despre ei, dar ar fi frumos să vedem și alții alăturându-se cercului câștigătorilor.”

În 2026, atât Carlos, cât și Jannik ar putea completa Grand Slam-ul carierei. Cine va fi primul care va reuși acest lucru?

„Între timp, cred că faptul că Sinner a ajuns în finala tuturor celor patru turnee de Grand Slam a trecut puțin neobservat. Este o realizare incredibilă. A pierdut la Paris și New York, dar faptul că a ajuns în finala a patru turnee de Grand Slam consecutive – de fapt cinci, dacă luăm în calcul și US Open-ul de anul trecut – este ceva extraordinar, despre care nu se vorbește suficient. Pentru anul viitor, semnul de întrebare rămâne același: Sinner și Alcaraz vor continua să domine? Sunt tineri, sunt încă înfometați și, în acest moment, mi-e greu să văd pe cineva care ar putea schimba acest scenariu.”

În a doua jumătate a sezonului, l-am văzut pe Alcaraz foarte solid în toate aspectele jocului său, inclusiv din punct de vedere mental. În opinia ta, a făcut tranziția definitivă de la „băiat” la jucător adult?

„Întotdeauna l-am văzut pe Alcaraz ca pe un artist al tenisului. Iar artiștii pot fi capricioși: au zile bune și zile proaste. Întotdeauna am crezut că, în cele mai bune momente ale sale, Carlos era mai puternic decât oricine altcineva, dar în zilele proaste putea pierde și în fața unor jucători cu un rang mult inferior. Anul acesta, această inconstanță a dispărut practic. A devenit mai matur. Merită să fie numărul 1, chiar dacă lupta este foarte strânsă, pentru că, per ansamblu, a fost cel mai bun jucător: constanța sa a atins un nivel superior. Marea forță a lui Jannik a fost întotdeauna constanța; Carlos a muncit mult la acest aspect și a culeas roadele.

Cei doi jucători de top din lume sunt rivali și prieteni: ai fost vreodată prieten cu unul dintre marii tăi rivali?

„În epoca noastră, nu eram prieteni. Pur și simplu nu exista așa ceva. Imaginează-ți că aș fi prieten cu McEnroe sau Lendl… imposibil. (Râde, n.red.) Mă înțelegeam bine cu Stefan Edberg, îl respectam foarte mult, dar nu era ca astăzi. În opinia mea, problema prieteniei între rivali s-a schimbat odată cu Federer și Nadal. Ei au transformat modul în care doi mari adversari se comportă unul față de celălalt, și asta a fost un lucru bun: un exemplu excelent pentru tineri. Cred că este minunat că Sinner și Alcaraz au această chimie în afara terenului: poți simți marele respect reciproc pe care îl au unul pentru celălalt, se plac, nu au nicio problemă să facă lucruri împreună. Cu toate acestea, pe teren, sunt rivali acerbi. Este un model pozitiv pentru noua generație.

Și mai departe, în viitor, cine s-ar putea alătura idilei lor?

„Sper că Sascha Zverev va câștiga cel puțin un turneu de Grand Slam înainte de sfârșitul carierei sale. Are talentul necesar pentru asta. Apoi, va trebui să așteptăm următoarea generație. Mă gândesc la jucători precum Joao Fonseca, un italian precum Lorenzo Musetti, Jack Draper, dacă rămâne sănătos, Ben Shelton… În opinia mea, ei sunt încă puțin departe de acest nivel, dar nu m-ar surprinde să-i văd câștigând un turneu major în viitor. Despre Musetti a spus: a ajuns aici practic epuizat după opt săptămâni consecutive pe teren. Poate rămâne în Top 5 anul viitor?

„Cred că a făcut un salt real în calitate aici: prima apariție în finala ATP, prima intrare în Top 10. Mi-a părut rău pentru el, pentru că era clar că rămânea fără energie împotriva lui Alcaraz, nu mai avea putere în picioare. Dar încă îl văd crescând. Nu cred că locul 7 mondial este capătul drumului pentru Lorenzo. Da, cred că poate ajunge în top 5.”

 Suntem la ultimul turneu al anului, se vorbește despre faptul că calendarul este prea încărcat, dar din 2028 va mai fi un Masters 1000 în Arabia Saudită: ce părere aveți despre asta?

„Sunt multe turnee, asta e sigur. În cele din urmă, jucătorii sunt cei care decid câte săptămâni vor să joace la rând. Dar este dificil pentru fani să urmărească tenisul în fiecare săptămână, poate deveni confuz. Uneori sunt două turnee în același timp, și mai ales în a doua jumătate a anului, când toată lumea încearcă să se califice pentru finale, situația devine complicată. Cred că este prea mult tenis. Publicul ar trebui să fie „puțin flămând”: dacă este tenis în fiecare săptămână, oferta devine saturată. Pentru jucători, este o oportunitate de a lucra mereu, dar pentru fani și mass-media, este într-adevăr mult, poate prea mult.”

Și asta nu este tot: săptămâna viitoare sunt finalele Cupei Davis, cu Italia apărându-și titlul și Germania. Cum vedeți acest lucru?

„Mă duc la Bologna pentru ceremonia în onoarea lui Niki Pilic și voi conduce echipa germană. În sfârșit, ne întoarcem să concurăm pentru Insaliatiera. Și voi spune mai mult: cu Zverev și o echipă solidă de dublu precum Krawietz-Puetz, cred că Germania este echipa de învins.” Credeți-l pe Bum Bum.