Kimi povestește: „Când mă întorc acasă, în camera mea, simt nevoia să mă detașez de sporturile cu motor. În curând o să mă mut singur, dar ca gospodin sunt un dezastru. Ce am învățat într-un sezon? Să mă ascult pe mine însumi”
Ochii lui, când vorbește despre visurile sale, sunt mereu aceiași. La fel și părul cârlionțat care îi cade pe fața care spune totul despre cei nouăsprezece ani ai săi. „Nu mă simt schimbat, doar am crescut — recunoaște Andrea Kimi Antonelli, salutând primul său an în Formula 1 cu Mercedes — am învățat multe, și acesta este doar începutul”. Un an de maratonist, între suișuri și coborâșuri care i-au permis „să devină un adevărat pilot de F1”, sub atenția mass-media a celui chemat să debuteze în cea mai înaltă categorie într-o echipă de top, moștenind locul lui Lewis Hamilton.
Cum a decurs acest prim sezon?

„Un an de suișuri și coborâșuri. Am trecut printr-o mulțime de evenimente, dificultăți, satisfacții și, privind înapoi, pot spune că sunt fericit pentru că am reușit să ies din momente dificile, cum ar fi scăderea performanțelor la jumătatea sezonului. A fost o lecție pe care o voi păstra cu mine pe tot parcursul carierei, deoarece mi-a permis să fac un salt mental care îmi va fi de folos în viitor”.

Ce nu știa Kimi despre Formula 1 acum un an?

„Nu știa să aibă încredere în propriul instinct. Am învățat să mă ascult mai mult, inclusiv în ceea ce privește pilotajul, și să rămân concentrat fără a mă gândi doar la rezultatul final. Uneori, în acest an, s-a întâmplat să fiu condus de frustrare și ajungeam la momentele decisive cu o mentalitate greșită, gândindu-mă mai mult la apărare decât la atac”.

Care a fost momentul decisiv pentru a reporni după perioada dificilă de la jumătatea sezonului?

„Cu siguranță, revenirea la vechea suspensie spate m-a ajutat foarte mult, apoi, după Monza, am avut o întâlnire cu Toto și Bono, inginerul meu, care mi-au spus ce nu mergea bine în ceea ce făceam și m-au ajutat să înțeleg cum să fac o adevărată resetare mentală”.

Se plânge în Formula 1?

„Eu plâng. În acea perioadă dificilă, am plâns destul de mult. Am suferit foarte mult, mai ales mental, pentru că am început să mă îndoiesc de mine însumi. Ajungi în Formula 1, este visul vieții tale, pentru care ai muncit atât de mult, și după un început de sezon excelent, lucrurile încep să nu mai meargă așa cum ți-ai dori. A fost greu. Și mi-au lipsit și calmul și luciditatea pe care le au piloții mai maturi decât mine în gestionarea unui moment dificil”.

Au fost și multe satisfacții. Cea mai semnificativă?

„Au fost multe momente frumoase. Primul weekend la Melbourne a fost special: pe grila de start, înainte de plecare, mi-am dat seama că visul meu se împlinea. Apoi prima pole position la Miami în cursa Sprint, primul podium în Canada, dar și Brazilia cu locul al doilea și aș adăuga Las Vegas, pentru că acolo m-am simțit pentru prima dată capabil să abordez o cursă urmând doar instinctul, aproape ca și cum restul nu ar exista”.

Cum dormi în noaptea dinaintea unui Grand Prix?

„Uneori, din cauza adrenalinei, dorm foarte puțin: în Brazilia, de exemplu, pornind din prima linie, m-am tot întors în pat ore întregi înainte să adorm. Apoi sunt momente în care, dimpotrivă, sunt atât de supărat pentru cum au decurs lucrurile în calificări, încât abia aștept să mă culc ca să nu mă mai gândesc la asta”.

Când se întoarce acasă, în camera lui din Bologna, se simte același băiat ca acum un an?

„În parte, da. La urma urmei, am doar 19 ani, iar camera mea, acasă, alături de familia mea, este locul în care s-au născut visurile mele. Încă am nevoie de liniște, de a simți apropierea mamei, a tatălui și a surioarei mele. Apoi, când sunt acasă, îmi place să stau la taclale cu prietenii mei, să vorbesc despre lucruri obișnuite, să mă detașez de sporturile cu motor, să dorm și să mănânc departe de hoteluri. Poate că sunt pilot de Formula 1, dar sunt totuși un băiat de vârsta mea”.

Și cum se descurcă cu treburile casnice?

„Un dezastru. Trebuie să învăț, pentru că în curând voi locui definitiv singur, dar nu știu să spăl rufe, să fac curățenie, să gătesc… Sper că mama mea va veni totuși să mă ajute, pentru că nu sunt deloc priceput ca „bărbat al casei”. Uite, oamenii spun că sunt foarte matur pentru vârsta mea, dar în privința acestor lucruri am totul de învățat”.

Ce rol a avut anul acesta tatăl tău, pe care l-am văzut adesea alături de tine?

„Am crescut ca pilot alături de el, așa că era esențial să-l am lângă mine și în F1. Anul viitor nu va mai fi nevoie de el, pentru că am acumulat deja experiență, dar să știu că pot conta pe el, la fel ca pe mama, sora și iubita mea, este foarte important”.

S-a schimbat relația cu Toto Wolff?

„Toto mă cunoaște de când eram copil și avem o legătură specială care s-a consolidat anul acesta. A știut să mă motiveze și să fie dur cu mine atunci când aveam nevoie. Este cel mai bun în ceea ce face, sunt sigur de asta”.

Și cu coechipierul său, George Russell?

„Avem o relație bună, bazată pe o competiție sănătoasă. Evident, pe parcursul anului s-a schimbat, pentru că întotdeauna vrei să-ți învingi coechipierul, dar competiția sănătoasă este întotdeauna un lucru bun în echipă”.

Ce părere îți faci despre 2026?

„Există multă incertitudine: știm unde ne aflăm noi ca echipă, dar nu putem ști unde se află adversarii noștri. Petrec mult timp la fabrica din Anglia, în tunelul aerodinamic și la simulator, pentru a vedea progresele mașinii. Este frumos să fac parte din această perioadă de evoluție și creare a noului proiect, sunt foarte emoționat și abia aștept să descopăr unde ne vom afla în comparație cu adversarii noștri”.

Având în vedere că se va porni de la zero cu noile regulamente, crezi că poate fi o ocazie importantă pentru voi, tinerii?

„Cred că da. Mașinile cu efect de sol nu sunt ușor de condus, mai ales la început: este dificil să le exploatezi la maxim, sunt solicitante fizic, foarte complexe… așa că trecerea la ceva foarte diferit, așa cum va fi cu noile regulamente, va fi frumoasă pentru că va cere tuturor spirit de adaptare, multă muncă și flexibilitate„.

Verstappen te-a descris ca fiind un talent. Cum te simți?

”Este o mare onoare. Am construit o relație minunată cu el anul acesta și a fost un ghid pentru noi toți, debutanții. Îl consider un pilot extraordinar și faptul că primesc aceste complimente tocmai de la el este special pentru mine; cel mai frumos lucru este că putem vorbi despre multe lucruri care ne plac în afară de Formula 1, de exemplu despre GT, care este o pasiune comună a amândurora”.

Printre marile personalități pe care le poți numi prieteni se află și Valentino Rossi. Ți-a dat vreun sfat util?

„Mi-a spus să dau tot ce am mai bun și să rămân mereu eu însumi. Cel mai frumos lucru este însă să pot petrece timp cu el: am mers împreună la Misano să vedem MotoGP-ul și vreau să-l rog să facem un schimb de căști la sfârșitul anului, ar fi foarte frumos pentru mine. Apoi, în trecut am condus împreună karturi cu băieții de la VR46 și voi încerca să organizez o altă zi, pentru că ne distrăm foarte bine împreună”.

Este programată o zi pe circuit și cu Sinner?

„O vom organiza! Ar fi frumos să mergem atât cu karturile, cât și cu mașinile GT, pentru că este un mare pasionat și se spune că este și destul de rapid”. 

Ce te uimește la el?

„Forța mentală și calmul său în momentele dificile ale jocului. Reușește să răstoarne situațiile de pe teren găsind în interiorul său o forță devastatoare. Este ceva ce orice sportiv și-ar dori să aibă”.

Sunteți doi tineri italieni care oferă emoții mari țării noastre. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?

„Este incredibil, este o mare onoare. Dar pentru mine vreau ca acesta să fie doar începutul, mai am multe de demonstrat”.

Ca italian, visați să conduceți într-o zi o mașină Ferrari?

„Pentru mine, Mercedesul înseamnă totul: au crezut în mine și m-au ajutat să cresc. Vreau să câștig alături de ei”.

Sezonul a fost lung și intens. Acum aveți timp pentru o mică vacanță?

„Da, dar voi sta acasă. Vom începe foarte devreme pregătirile pentru 2026, așa că va fi important să-mi reîncarc bateriile la maxim, să mănânc mâncare italiană bună și să-mi eliberez mintea pentru o vreme”.

Ce cadou ți-ar plăcea să găsești sub bradul de Crăciun?
„Să am o mașină care să ne permită să luptăm în frunte. Să câștigăm curse și, cine știe, poate chiar să luptăm pentru titlul mondial. Echipa depune eforturi enorme pentru a ne oferi cea mai bună mașină, iar restul va depinde de mine.”