Sârbul în vârstă de 38 de ani, în ajunul turneului pe care l-a câștigat de 10 ori: „Sunt al patrulea în lume și realizările mă motivează. Sinner și Alcaraz sunt la un alt nivel, dar asta nu înseamnă că ceilalți nu au nicio șansă.”

Novak Djokovic a câștigat 10 din cele 24 de titluri de Grand Slam pe aceste terenuri. Aici, Nole, care va debuta luni seara în meciul de la Rod Laver Arena împotriva spaniolului Martinez, vrea să lupte împotriva trecerii inexorabile a timpului și a tinerilor săi rivali pentru a ajunge la 25 și a deveni jucătorul cu cele mai multe titluri de Grand Slam din istoria tenisului masculin și feminin. Cu câteva probleme la gât și antrenamente convingătoare, Djoker recurge la vechile sale trucuri, amestecând lucrurile pentru a nu le oferi adversarilor niciun punct de referință: „Am încheiat sezonul în prima săptămână din noiembrie, așa că a trecut ceva timp de când am jucat ultima oară într-o competiție oficială. Am luat o mică pauză și am dedicat mai mult timp refacerii fizice, pentru că înțeleg că în ultimii ani asta este ceea ce s-a schimbat cel mai mult pentru mine: îmi ia mai mult timp să mă recuperez. Din păcate, am avut o mică problemă care m-a împiedicat să joc în turneul de la Adelaide. De aceea nu m-am dus acolo, dar până acum totul merge foarte bine aici.”

Cursa pentru a ajunge la fatidicul număr 25 nu îi pune presiune. La 38 de ani, împlinind 39 în mai, simte că mai are timp. Sezonul trecut, a ajuns în semifinalele tuturor celor patru turnee de Grand Slam, așa că de ce să fie pesimist? „În general, încerc să mă concentrez pe ceea ce am realizat deja, nu pe ceea ce aș putea realiza. Sper să bat acest record, dar 24 nu este un număr rău. Trebuie să-l apreciez și să-mi amintesc de cariera incredibilă pe care am avut-o. De asemenea, trebuie să mă eliberez de o parte din presiunea inutilă. Sunt recunoscător că am o altă oportunitate, mai ales aici, într-un loc unde am câștigat 10 titluri de Grand Slam și unde am jucat constant bine, obținând o victorie mare împotriva lui Carlos în sferturile de finală de anul trecut. Când sunt sănătos și pot pune toate piesele puzzle-ului laolaltă în ziua potrivită, simt că pot învinge pe oricine.” Pe scurt, nu se pune problema să-și pună racheta în pivniță: „Dacă nu aș avea această încredere și credință în mine, nu aș fi aici să concurez. Sunt încă motivat și înțeleg, de asemenea, că Sinner și Alcaraz joacă la un nivel diferit față de toți ceilalți în acest moment. Este un fapt, dar asta nu înseamnă că ceilalți nu au nicio șansă. Am doborât aproape toate recordurile posibile în acest sport și încă îmi trăiesc visul.” 

OBIECTIVE—  El se hrănește cu adrenalină și obiective: „Obiectivele sunt steaua călăuzitoare, dar nu sunt singura motivație. Mai există și pasiunea și dragostea pentru joc. Există interacțiunea cu oamenii, energia pe care o simți când pășești pe teren. Sincer, acea descărcare de adrenalină este aproape ca un drog. Mulți dintre cei mai buni sportivi din diferite sporturi pot înțelege asta. I-am auzit vorbind despre asta: este așa… este dependență, sentimentul de a concura. Am fost întrebat de multe ori când va veni sfârșitul, dar nu vreau să vorbesc despre asta și nici să mă gândesc la asta încă. Sunt aici, concurez. Când va veni momentul și voi realiza asta, vă voi spune și atunci vom putea discuta despre un eventual turneu de adio. Deocamdată, sunt încă numărul 4 mondial și nu văd necesitatea de a atrage atenția asupra acestui subiect. Nu putea fi mai clar…