Rossoneri (cu Allegri în tribună din cauza suspendării) trec mai departe cu un gol în fiecare repriză. Bari nu a fost niciodată periculoasă, în repriza a doua au intrat croatul și Jashari

71.000 de spectatori pe San Siro – un număr senza precedent –, debutul lui Modric în osanale la Meazza, calificarea în faza următoare, dar și ieșirea din scenă a lui Leao după un sfert de oră din cauza unei probleme la gambă. Lumea rossonera pare să nu poată rupe blestemul: chiar și în serile care, din diverse motive, par a fi perfecte, adesea se întâmplă ceva care strică petrecerea. În următoarele zile se va înțelege mai bine starea lui Rafa, dar într-o echipă în care lipsește un atacant, pierderea unuia – fundamental ca el – la câteva zile de la debutul campionatului, lasă un gust amar. Restul a fost însă o sărbătoare, care a început înaintea meciului cu covorul roșu pe care au pășit noii jucători, ultimul dintre ei fiind Majestatea Sa Modric, în fața unui stadion în extaz. Meciul cu Bari a fost trecut la dosar fără să facă fanii rossoneri să clipească, cu câte un gol pe reprize marcate de Leao și Pulisic, dar în meciurile eliminatorii ceea ce contează este să treci mai departe: la sfârșitul lunii septembrie vom rămâne în Apulia, iar șaisprezecimile îi vor aduce Diavolului Lecce. Și oricum era unul dintre acele meciuri în care cel mai puternic are evident totul de pierdut. Fără a mai conta că, în timp ce celelalte mari echipe își pot permite încă un weekend de amicale și de punere la punct, Diavolo nu poate. A plătit prețul clasării din campionatul trecut. Allegri, suspendat, a observat de sus și, în final, a rămas cu senzații bune.

Antrenorul rossonero a confirmat impresiile transmise în zilele precedente. Adică confirmări în ceea ce privește tactica – un 3-5-2 decisiv fluid, așa cum s-a întâmplat în mare parte în meciurile amicale – și în ceea ce privește jucătorii: atacul a fost încredințat lui Pulisic și Leao, mijlocul lui Loftus-Cheek, Ricci și Fofana. Fostul jucător al Granata și Estupinan au fost singurele achiziții noi din echipa de start. Caserta, care are încă un lot incomplet, a încredințat atacul lui Pereiro, Moncini și Sibilli. Tocmai numărul 7 al echipei roș-albastre a deschis meciul cu un șut cu dreapta bine executat, care a trecut la câțiva centimetri de bara lui Maignan: trecuseră 47 de secunde și mulți suporteri ai echipei roș-negre s-au uitat dezorientați, pradă ușoară a fantomelor trecutului. Trecerea minutelor a clarificat că era vorba de pesimism nejustificat. Diferența tehnică dintre cele două echipe era evidentă, factor care a determinat un meci aproape în totalitate unilateral, chiar dacă Bari, în măsura posibilităților, nu a renunțat niciodată să ridice capul și să organizeze o fază în care Sibilli (super paradă a lui Maignan) și Dorval au creat pericol pe partea dreaptă a Diavolo. Din Bari din prima repriză nu au mai rămas însă alte urme concrete, iar Milan a încercat, fără succes, să închidă partida în prima repriză.

modul hibrid—  Leao a pus imediat meciul pe picioare (14′, pentru a ceda locul lui Gimenez trei minute mai târziu), apoi tot restul producției s-a spulberat în mănușile lui Cerofolini, a alunecat la câțiva pași de stâlp sau s-a spart în transversală (Pulisic). Situații demne de remarcat din punct de vedere tactic: la fel ca în mai multe ocazii din presezon, sistemul de joc a fost un hibrid între apărarea cu trei și patru, în funcție de poziția lui Tomori și de retragerea lui Estupinan și Saelemaekers. Nu este vorba de situații întâmplătoare, ci este vorba de muncă, care a dat și roade: Tomori, în acest context, este al treilea din dreapta căruia Allegri îi cere să se extindă mult și, dacă este cazul, să se desprindă. Golul lui Leao a luat naștere astfel: Fik s-a avântat pe banda până la trecerea în terenul advers și a centrat pentru capul lui Rafa. Două premiere într-una singură – ceea ce nu este deloc specialitatea portughezului – la care nu eram obișnuiți. S-a remarcat și intensitatea mare a mijlocașilor, care au exercitat o presiune medie feroce asupra purtătorilor de balon ai echipei roș-albastre. Desigur, va fi nevoie de confirmări când nivelul adversarului va fi mai ridicat, dar atât Fofana, cât și Loftus-Cheek – pe care Ricci i-a acoperit – au menținut o linie destul de înaltă, desprinzându-se des și de bunăvoie. Fofana, de exemplu, numai în primele 45 de minute a ajuns de trei ori la șut în circumstanțe favorabile. Situații de revizuit: câteva greșeli în trecerea mingii în zona centrală, în momentul penultimului pas, și un număr excesiv de centrări, școlărești, trimise de ambele flancuri. Nu este cea mai potrivită soluție, dacă în mijlocul careului ai jucători precum Leao și Pulisic.

ovazioni—  La începutul reprizei a doua, Milan a reușit ceea ce a căutat insistent în prima repriză. Adică al doilea gol care a stins ambițiile echipei din Bari. Meritul revine duo-ului Pulisic-Gimenez, care s-au strecurat pe partea stângă și au creat singuri acțiunea care a dus la dublarea scorului. Următorul moment de emoție a venit în minutul 66: Musah a intrat în joc, dar mai ales Jashari și Modric. Ovații la fiecare atingere a mingii și bucurie pură pe Meazza când a șutat, scăpând de Sibili cu o dublă dribling în mijlocul terenului. Pentru a pleca acasă mulțumiți și pentru a fi primul gol al sezonului, este suficient.