Cântărețul este un mare fan al echipei Napoli: „Am văzut titlul câștigat doar pe YouTube. Acum sper să sărbătoresc ceva frumos cu noul achiziționat. Ce anume? Nu aleg”.

Napoli cântă: și în timp ce în jur, printre cele șaizeci de mii de oameni care „umflă” Hipodromul, entuziasmul te proiectează în această bucurie colectivă, Geolier simte cum timpul trece ca într-un basm pe care îl povestește fără a pierde niciun moment din propria sa experiență. „La Napoli, acasă la mine, printre prietenii mei. Întrebați-mă dacă sunt fericit”. Este (încă) o noapte specială, iar la Agnano, „galopând” cu sine însuși, Geolier va întâlni alte 56.000, le va lua cu el printre drone dominante și apoi va zbura peste ele, într-o îmbrățișare simbolică, nu înainte de a le reaminti că într-o zi – pe 26 iunie 2026 – se vor revedea mai departe, la „Maradona”, unde este fantastic să visezi cu ochii deschiși. Câteva date statistice despre un rapper care a explodat în mod spectaculos: 116.000 de spectatori la cele două concerte live susținute la Ippodoromo di Agnano, ieri și astăzi. „Slavă Domnului că reacția publicului nu lipsește niciodată. Joc acasă, mă consider un băiat norocos, căruia viața i-a venit în ajutor devreme. Dar, mărturisesc, așa este și mai frumos”.

Este în habitatul său natural.

„Revendic apartenența la Secondigliano și, prin urmare, la Napoli, la cartierul meu și la orașul meu. La un pământ care îmi aparține, de care sunt mândru și pe care încerc să-l reprezint în cel mai adecvat mod”.

Anul său memorabil este cel în care a împlinit majoratul.

„Tocmai împlinisem 18 ani și am intuit că destinul se schimba. Puteam să părăsesc fabrica de candelabre unde lucram, să încerc să-mi realizez visele publicând primele piese. Am început de mic, dar am avut succes repede. Mi-a mers bine”.

Pe bună dreptate, nu uită niciodată să le mulțumească părinților.

„Mi-au dat șansa să fiu eu însumi, să cred în muzică, să încerc o cale foarte dificilă. Nu numai că m-au susținut, dar m-au și stimulat”.

Succesul nu te-a schimbat?

„Riscul de a te schimba există cu adevărat, dar tu ești stăpânul tău și trebuie să ai capacitatea de a alege dacă vrei să te schimbi și în ce. Am făcut și prostii, dar sunt prostii de adolescent: rămân acolo, dacă vrei, le poți folosi ca să-ți dai seama că trebuie evitate”.

Ce îți evocă Sanremo 2024?

„Controverse fără temei, care nu merită să fie readuse în discuție. Privim înainte, spre exemplu, spre Champions League”.

Ești aici (și) pentru asta: te hrănești cu fotbal.

„Ar fi mai corect să spun că trăiesc pentru Napoli. Mă uit la alte meciuri, bineînțeles, la cele mai importante, mai ales la nivel internațional. Dar nu pot renunța la Napoli, dacă îmi permit angajamentele”.

În primul său campionat, cel din 2023, nu a ratat niciun meci.

„Cred că nu. Eram mereu la Maradona, pentru că nu văzusem niciodată un campionat. Mi-a povestit fratele meu Antonio, care își amintește pentru că era copil, dar eu a trebuit să le caut pe YouTube. Ca Maradona: eroul pe care l-am trăit prin povestiri, videoclipuri, dragostea pe care o simți când vorbești cu oricine din Napoli”.

Ați jucat și puțin fotbal.

„Câțiva ani, ca toată lumea, cât a fost necesar pentru a înțelege că nu era scena mea. Trebuia să fac altceva. Să zicem că nu era pentru mine, nu mă supăr”.

Primul erou.

„Paolo Cannavaro, voiam să fiu ca el. Apoi ne-am înțeles bine, dar el plecase deja și am devenit prieteni. Ne scriem des”.

Are o slăbiciune pentru căpitanii.

„Cu Di Lorenzo sunt în contact frecvent, este de o umilință jenantă. Și în interior, are seninătatea unui lider. M-am sprijinit de el în nopțile teribile din mai…”.

Care ar fi fost acelea?

„Cele din apropierea meciului decisiv cu Cagliari, meciul pentru titlu. Eram devorat de anxietate și îi trimiteam mesaje pe Whatsapp: căpitane, ajută-mă… Iar el îmi răspundea: stai liniștit. O răceală care nu-mi era proprie. Mi-era teamă că o să ne scape, chiar dacă rațional îmi spuneam: cum să-l pierdem acum, acasă, în fața a cincizeci de mii de spectatori? Dar fotbalul e imprevizibil”.

Întâmplarea a făcut ca în ziua în care Noa Lang, atacant, dar și rapper, a pus piciorul în Napoli, să dea peste Geolier.

„Eram la stadion pentru a realiza reclama unui joc video. Au venit niște prieteni și mi-au spus că e acolo, cred că pentru a semna noul contract. Ne-am înțeles imediat, el, ca și mine, este pasionat de muzică, este foarte talentat. Amândoi avem dorința de a experimenta”.

Poate veți ajunge împreună pe scenă.

„Mi se pare complicat pentru el, care în timpul săptămânii are alte angajamente și nu ar găsi o dată liberă în calendar între campionat, Champions League, Cupa Italiei și Supercupa. Eu m-aș mulțumi și cu o singură apariție, poate pentru a sărbători ceva”.

Dacă ar trebui să aleagă…?

„Nu mă pot mulțumi cu puțin, așa că nu mă pronunț. Sunt nebun după Napoli, aș vrea să câștig mereu și totul. Am fost norocos: nu-mi amintesc anii cei mai negri, cei ai falimentului, ai seriei C și nici ai seriei B, eram foarte mic. Am luat ce era mai bun. Dar nu voi fi niciodată sătul, de asta sunt absolut sigur. Champions League e chiar frumoasă, eh…”.